Morar neconstituționalul – Episodul 8

Era să uit de episodul cu Morar pe decizia CCR referitoare la codul de procedură … că mă debusolaseră Dănileț și Zegrean, care sunt analfabeți funcționali sau falsificatori de realitate: fie nu știu să citească decizii CCR, unii fiind chiar autorii lor, fie le nasc ei din neant. Nu, nu există decizie CCR care să interzică de plano legiferarea prin OUG a unor texte din Parlament … doar că trebuie justificată ugența.

Astăzi vorbim despre expertize și neobligativitatea efectuării lor. 

În Codul Predoiu se introdusese o dispoziție legală normală: dacă se contestă raportul de constatare, efectuarea expertizei era obligatorie. Căci nu poți condamna o persoană pe baza unor ”constatări”, adică a opiniei unui specialist care este angajat al acuzării și care, pe cale de consecință, este subiectiv. Vă amintiți povestea cu specialiștii care ”plângeau și scriau”.
A venit Prună cu Sistemul și a zis că nu mai e bine așa, să se facă expertiză doar când vrea ”mușchiul” judecătorului. Azi, evaluările de la DNA făcute de angajații acestui parchet, sunt niște mizerii scrise la comandă, valori mari sau mici în funcție de scopul urmărit de procuror.

Ce zice Morar? Păi zice așa: ”stabilirea prin lege a obligaţiei organului judiciar de a dispune efectuarea unei expertize ori de câte ori concluziile raportului de constatare sunt contestate, în condiţiile în care organul judiciar nu apreciază necesară opinia unui expert, este de natură a afecta libera apreciere a probelor de către judecător, cu încălcarea independenţei sale, şi de a prelungi în mod nejustificat durata de soluţionare a unei cauze”.  Adică numai așa cum a zis Prună e constituțional, nu și cum era forma inițială a codului nou.

Cuuum? Ca să nu prelungim procesul băgăm nevinovați la pușcărie pe baza unor probe subiective? Adică dacă vrea ”mușchiul” judecătorului se face ceva obiectiv, dacă nu, atunci NU? Sigur că ”mușchiul” său va dori doar dacă este un judecător normal, dacă este un Sistemist, NU.  Independența judecătorului este un bun pretext pentru a băga nevinovați prin pușcării … dar ce-i pasă lui Morar? Căci ”mușchiul” lui ține loc de Constituție. Ce articol încălca dreptul omului la o expertiză independentă? La obiectivitate în opinia de expert? Absolut niciunul, căci legiuitorul poate reglementa ce probe sunt obligatorii și când, așa cum o face în mai multe rânduri în cuprinsul codului. 

Dar azi nu vrea ”mușchiul” lui Morar ca legiuitorul să legifereze o componentă esențială la un proces echitabil, expertiza… că așa vede el justiția din postura lui de fost șef al unei structuri eminamente abuzive… care nu vrea să renunțe la acest privilegiu de ”paradeală”.
 

Din trăznăile lui Morar – episodul 7

Nu, că doamna Stanciu nu vrea deloc să îl salveze pe Morar… și nu vrea să publice motivarea deciziei pe CP … și ei îi este rușine de ceea ce a decis pe acolo și ce porcării va trebui să scrie prin motivare  🙂 

Am ajuns la episodul meu favorit: ”victimele își vor privi violatorii în ochi”. De fapt, norma dădea dreptul inculpatului de a cere dreptul să participe la actele de urmărire penală. Pentru a declara asta neconstituțional invocă o normă europeană care susține că: „(1) Statele membre stabilesc condiţiile necesare pentru a se permite evitarea contactului dintre victime şi, după caz, membrii familiei acestora şi autorul infracţiunii în incinta în care se desfăşoară procedurile penale, în afară de cazul în care acest lucru este impus de procedurile penale.“ Și cică asta ar interzice total ca autorul să se întâlnească cu ”victima” … în fapt, este vorba despre o ”posibilă” victimă. Sigur că forma propusă de Parlament asigura suficient această protecție, căci se preciza expres că orice victimă poate solicita să fie protejată. 
De fapt, actul de procedură la care participa inculpatul nu avea legătură cu ”victima”, ci cu martorii. Iar în sălile de judecată participă în aceeași sală și inculpatul și ”victima”, că așa prevede legea. Iar actele de procedură în contradictoriu cu inculpatul încep a se realiza abia după declarația ”victimei” (singurul act procesual care are vreo legătură cu victima), căci nu poți face pe cineva inculpat fără ca măcar să audiezi presupusa persoană vătămată. Deci nici măcar teoretic nu există posibilitatea întâlnirii dintre ”victimă” și inculpat.
Și știți cine urla cu ”victimele violului”? Procurorii DNA, în frunte cu Veve! Ei au multe infracțiuni cu ”violuri” și ”victime” (la ei, victimele sunt chiar inculpații). Oare de ce îi durea burta pe ei de victimele vulnerabile? Păi pentru că le servea scopului. Cum care? 
Păi știți cum se ”efectuează acte” în dosarele DNA? Adică în ce fel se audiază martori? Ca avocat, te anunță maxim cu o zi înainte că se vor audia martori, dar nu ți se spune cine. Ca avocat, te duci la fața locului (la minunatele sedii DNA), unde stai ca vițelul la poarta nouă, pentru că habar nu ai cine este ”martorul” (de cele mai multe ori mincinos și prelucrat bine de procurori cu anticipație). Nu ai habar în ce relații se află cu clientul tău și ce știe despre presupusa faptă ori ce ai putea să îl întrebi ca să demonstrezi că minte. Cetățeanul ”corupt” mai șade și prin pușcărie grație acestei declarații, iar tu ești absolut neputincios, ca avocat. 
În instanță, după ce inculpatul, prezent tot în aceeași sală cu ”victima” îți spune cine este ”martorul” și ce să întrebi pentru a demonstra că minte încerci să îl determini să spună adevărul. Dar după luni și luni de arest, după un proces de ani și ani, este greu să mai repari răul pe care puteai să îl împiedici prin prezența inculpatului alături de tine, pentru a-l întreba ce și cum să pui problema la urmărire, la procurori.
Ca să nu mai vorbim despre faptul că altfel ”denunță” mincinosul de martor în prezența denunțatului fals, căci parcă este mai greu să minți privind în ochi ”victima” transformată în inculpat și aruncat în pușcărie prin cuvintele tale.
Deci de aceea erau așa de disperați ”veveriții” … li se stricau frumusețe de dosare prin simpla posibilitate de aflare a adevărului. Iar domnul Morar știe foarte bine asta… că martorul nu este niciodată ”victimă” … dar e bine să ne prefacem că nu știm, de dragul continuării unei minciuni atât de frumoase precum ”anticorupția”.
Povești de adormit copiii sunt și deciziile motivate de dvs., nu doar condamnările pe minciunile ”victimelor” – denunțătoare … Albă ca Zăpada încă doarme, dar poate se va trezi la un moment dat. 🙂 

Episodul 1 – numai îndoiala rezonabilă este constituțională

Scriu aici și Episodul 1 din ”Morar lovește crunt”: îndoiala rezonabilă – reglementarea posibilității de a condamna doar dacă probele sunt dincolo de orice îndoială (prin eliminarea cuvântului ”rezonabilă”) este neconstituțională. De ce? 
”Curtea apreciază că sintagma „dincolo de orice îndoială rezonabilă” are un înțeles suficient de clar și precis, constituind o garanție procesuală a aflării adevărului și, implicit, a dreptului la un proces echitabil, astfel că înlocuirea sa cu sintagma „dincolo de orice îndoială” nu numai că nu este justificată de legiuitor, dar are ca efect BLOCAREA actului de justiție, întrucât probele administrate trebuie să înlăture din convingerea judecătorului, pe lângă îndoiala rațională, și orice îndoială nerațională, situație care excedează logicii juridice.”
HALUCINANT! Deci dacă judecătorul are o îndoială ”rezonabilă” rezultată din probatoriu atunci VA CONDAMNA și dacă legiuitorul vrea să elimine îndoiala pentru condamnare și să impună achitarea atunci SE BLOCHEAZĂ ACTUL DE JUSTIȚIE. 
Adică, dragi cetățeni, ”judecătorul” Morar de la CCR, fost șef al DNA, crede că excedează logicii juridice faptul că, dacă ai o îndoială, rezonabilă de-ar fi, ca judecător de scaun, ar trebui să ACHIȚI, iar nu să CONDAMNI.
Dumnezeule! Acest OM s-a născut defect, ca procuror, și nu se va însănătoși NICIODATĂ. 
Poate doar O RUNDĂ de dosare contrafăcute marca DNA i-ar face mult bine la ”logica juridică”. 

Neconstituționalități inexistente – episodul 6

Pentru că doamna Stanciu nu bagă marfă proaspătă pe Codul penal, voi continua cu domnul Morar și Codul de procedură. 

Azi, despre folosirea interceptărilor sau perchezițiilor în alte cauze. PSD – ul reglementase imposibilitatea folosirii unor rezultate din intercepătir/percheziții de orice fel sau de obiecte ridicate de orice fel în alte dosare, fără obținerea altui mandat. 

Domnul Morar zice că NU E BINE, că nu îi place LUI, deci că ar fi neconstituțional. Căci toată decizia CCR pe CPP e plină de opinii de oportunitate, transformate de Morar în neconstituționalități, pentru că nu ar avea logică și că nu ar înțelege el de ce se dau.

Poate formulările nu sunt cele mai fericite, dar modificările erau absolut vitale. Să vă povestesc cum se instrumentează cea mai mare parte a dosarelor DNA: o structură secretă (SRI, DIPI) sau cine știe cine, scrie o porcărie într-un înscris: că X a făcut nenorociri, furăciuni, corupții peste corupții, grupuri organizate. 

DNA fuge repede și ia multiple mandate: de interceptare, de percheziție… te ascultă în pat, în baie și îți răscolesc bichinii la percheziții. Evident, minciunile din note sunt destinate DOAR pentru a servi acestor măsuri drastice de supraveghere, căci aproape niciodată nu vor cerceta și trimite în judecată faptele pentru care au obținut supravegherile/perchezițiile. 

Cu ocazia acestor măsuri îți implantează diverse lucruri prin diverse locuri sau îți pun cuvinte în gură prin falsificări de inregistrări/interceptări, dar le dau și alte conotații, făcând adevărate dicționare, toate inventate.

În acest fel, te pricopsești cu tot felul de povești inventate din acele măsuri, chiar dacă în momentul dispunerii/solicitării măsurii ei ȘTIU că acele fapte NU EXISTĂ (este o cercetare abuzivă de pe scaun), dar speră că vor obține orice DUPĂ ce judecătorii aprobă acele măsuri.  Scopul ”minciunilor” din informări este cel de a induce în eroare judecătorii, care nu cunosc adevărul sau (unii) se prefac că nu îl cunosc și joacă o scentă.

Dar nu ați vrea voi, măi procurorici, ca acele probe să le folosiți pentru ACELE fapte INVENTATE, care nu sunt probate cu mandatele că nu au cum?

Nu ați vrea voi să nu mai selectați ”ținte” pentru punere pe mandate și să faceți asta doar dacă este ceva real de la care porniți.

Căci altfel, care este diferența între un interceptat pe invenții și un neinterceptat? De ce să nu obțineți mandate pe TOATĂ lumea și apoi să faceți o selecție pe cine ”paradiți” degeaba?

Asta este problema, domnule Morar, pe care nu o înțelegeți? Sau o înțelegeți foarte bine, căci ați procedat la fel și v-a plăcut? Cum să vă abțineți acum de la așa o jucărică frumoasă cum sunt mijloacele de interceptare în masă a ”țintelor”?  

Curat neconstituțional – episodul 5

Nu am uitat de Morar nici azi. Dar azi îi dau simplu: zice că ceea ce nu înțelege el e inutil. La art. 103 PSD încerca să introducă un text în sensul că nu se pot dispune condamnari prin reținerea unei alte situații de fapt decât cea din Rechizitoriu. 

Și ne spune că nu se poate oricum, deci este inutil că el nu înțelege de ce e pus acolo, deci e neconstituțional. 

Păi, domnule Morar, poate mai întrebați în stânga, în dreapta, pe doamna Trancă, domnul Matei, Șelaru și compania. Și veți vedea că fix așa se întâmplă în instanțe: ești trimis în judecată că ai încălcat legea X și ai produs rezultatul prejudiciabil Y și folosul necuvenit pentru Z. Te chinui tot procesul și dovedești că nu ai încălcat legea, că așa era ea, că așa au interpretat-o toți judecătorii, că nu ai prejudiciu și nici nu l-ai îmbogățit pe Z pe nedrept. Dar ce contează? Te trezești DIRECT în motivare că ar mai fi găsit el, judecătorul, o lege, un textuleț, care i se pare că nu l-ai citit prea bine. Și că nu l-ai avantajat pe Z, dar pe tac-su sigur – sigur.

Sau ești trimis în judecată că ai luat șpagă X sumă, în ziua Y și pentru actul Z. Te zbați, martori, nu aveai atribuții, erai la Honolulu acum zece ani, în ziua Y, căci te chinui să îți amintești și să găsești probe pe sub paturi sau cine mai știe pe unde. Aștepți cu înfrigurare soluția ”onoratei instanțe”: Condamnare coișpe ani. Șocul vine abia la motivare: nu aveai atribuții, dar l-ai pus pe Ion să facă (Ion nici nu e audiat în dosar), nu ai luat șpagă cum 8 ani, ci acum 15 și actul nici nu l-a dat ion, ci Vasilică.

Păi ce judecată e asta, oameni buni? Haideți totuși să ne demontăm FAPTELE din rechizitoriu, dacă oricum procurorii nu le probează cu nimic, doar cu povești pe pereți,
deși nu e normal. Că nu se poate face asta, este foarte clar, că așa scrie la carte!

Dar cu cartea stăm prost și nici nu ne interesează, că suntem dumnezei și purtăm robe! De aceea, este cel mai bine să scriem legea și pe negativ, să se înțeleagă mai clar ce NU poate face judecătorul, că dacă scrie DOAR ce poate face, asta înseamnă că o consideră normă de recomandare. Am văzut, de exemplu, în penal, judecători care motivează că ”dacă legea nu interzice, înseamnă că el poate să facă asta”, deși norma de drept penal este clar o normă de strictă interpretare, fără legătură cu cea civilă, care nu permite orice nu se interzice. Și acești judecători încă judecă, domnule Morar, că Inspecția e ocupată să încaseze salarii babane și să protejeze acest tip de paraditori.

Că de asta zic: dacă nu ai văzut tu girafe mișunând pe străzi, asta nu înseamnă că nu există girafe! 

Neconstituționalitatea neconstituțională – episodul 4

Poate cea mai mare ”tâmpenie constituțională” pe care o folosește domnul Morar în decizia pe CPP (633/2018) este așa zisa teorie a siguranței raporturilor juridice… în materie penală.

Ce spune Morar? Păi decizia zice așa: pct. 950 – ”Curtea constată că dispoziţiile art. 438 alin. (1^1)-(1^4) din cod, prin modul în care sunt formulate, consacră soluţii legislative de natură să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, constituind premisa repunerii în discuţie a tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate până în prezent, în condiţiile în care recursul în casaţie în favoarea inculpatului poate fi declarat oricând.”

O demență mai mare nu am auzit în viața mea… și cred că judecătorii CEDO ar muri de râs dacă ar auzi ce le-ați pus prin pix.

Există, este adevărat, principiul siguranței circuitului CIVIL, dar și decizii CEDO care ne spun că NU se pot afecta drepturi câștigate (de exemplu, dacă o persoană este achitată definitiv).  Este și firesc să fie așa, căci CEDO, care apără DREPTURI ale OAMENILOR, nu ale procurorilor, nici nu ar putea spune altfel, adică nu ar putea susține că o situație de favoare pentru cetățeni ar putea să încalce Convenția (cauza Stanca Popescu citată de el și toate celelalte sunt de acest tip: fie cauze civile fie cauze care au afectat drepturi). NU EXISTĂ vreo decizie CEDO care să spună că nu poți proteja drepturi oricât vrei în dreptul intern. Doar că Morar când aude de CEDO face alergie și inventează chiar el astfel de Hotărâri CEDO și principii aberante care nu sunt consacrate NICĂIERI.

Și încearcă să acrediteze ideea că dacă vreun Guvern scelerat taie din protecția de drepturi, adică din căile de atac ÎN FAVOAREA condamnatului, așa cum au procedat securiștii prin Codul Predoiu sau Prună prin OUG, un legiuitor zdravăn la cap nu ar mai putea reintroduce calea de atac extraordinară tăiată de scelerați că ar afecta nu știu ce circuit … absolut inexistent în drept.

Motivele de recurs în casație în favoarea condamnatului sunt FIX, dar FIX cele existente pentru recurs în anulare în favoarea condamnatului… până le-a eliminat o altă scelerată, Monica Macovei. Cum le-or fi înțeles și or fi fost clare acele motive aflate în codul de procedură ceaușist și apoi democratic până la Macovei și SUBIT, când vrea Parlamentul să le reintroducă NU îi mai sunt clare lui Morar.

Principiul că nicio persoană nevinovată nu trebuie să putrezească în pușcărie, oricâți securiști și-ar dori asta, și pentru acest principiu protejat cu sfințeniede CEDO (iar nu invențiile dvs. fabulo-fantastice) trebuie utilizate oricâte căi extraordinare de atac, NU POATE fi combătut cu niciun principiu de securitate de raporturi de vreun alt fel… pentru că pur și simplu NU EXISTĂ AȘA CEVA undeva în lume. 

Mai citiți niște cărți, domnule Morar, că Președintele zice că vă vrea educat!  

Să jucăm țonțoroiul pe Constituție – episodul 3

Mare tamtam și emoție a produs așa-zisă neconstituționalitate din CPP care ar fi determinată de trimiterea la o lege abrogată. Frăsuială, nene… că Ciodache e habarnist, că nu știu nimic habarniștii de parlamentari.

În motivare, CCR, recte Morar, ne povestește doct, ca un om mare: ”Potrivit art.64 alin.(3) teza întâi din Legea nr.24/2000, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Aceasta semnifică, de regulă, că, odată abrogat, actul normativ respectiv nu își va mai putea produce efectele. Prin abrogare, sunt scoase din sistemul legislației acele reglementări juridice care încetează să se mai aplice, din cauza faptului că ele nu mai sunt necesare sau că în locul lor apar noi norme juridice, cu un conținut diferit față de cele anterioare. Astfel, ca urmare a abrogării, dispoziția respectivă trece în fondul pasiv al legislației.”

Până aici e bine, dar nu știu dacă ați auzit în ultima vreme de art. 15 din Constituție, domnule Morar … e un articol greu, CCR l-a înțeles prost (s-a văzut la decizia cu blocul de legi la analizarea legii penale mai favorabile) și nici până azi nu ați depășit înțelesul acestui articol. CEDO ar putea să fie un bun sfetnic: art. 15 din Constituție menționează că legea penală mai favorabilă RETROACTIVEAZĂ. Așadar, dacă legea veche este una penală și ea este MAI FAVORABILĂ, ea se află încă în fondul activ și are aplicabilitate , mai ales în cauza de față.

De exemplu, domnule Ciordache, dacă dați amnistia aia de care vorbiți de doi ani, să aveți grijă să trimiteți și la Codul vechi și la cel nou … că altfel nu se poate aplica în instanțe.

Actele normative cu pricina – Legea nr.535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism – sunt legi care reglementau (înainte de a fi incluse în Noul Cod Penal) infracțiuni de siguranță și de terorism (cu conținut ușor diferit, în unele cazuri). Așadar, legile astea erau lege penală mai favorabilă pentru unii trădători sau teroriști.

Ce spuneți dvs. în minunea de decizie este că pentru probarea acestor fapte din legea veche nu mai pot fi folosite probele din MSN – uri (dacă sunt în cercetare astfel de fapte).

Din aroganță și neștiință de carte tocmai ați scăpat de răspundere niște teroriști, finanțatori de teroriști, trădători ori spioni, dacă faptele lor sunt mai vechi.

Căci asta se întâmplă când nu ai habar de Constituție, dar te crezi mare geniu doar pentru că ai băgat mult lumet la pușcărie abuziv și îți dorești ca asta să se perpetueze la nesfârșit.

Episodul 2 – din meandrele hotărârilor CCR.

Vă mai amintiți voi, dragi români când ne spunea nouă Dănileț că nu orice cetățean achitat este și nevinovat? Da, da. Atunci când doamna Rarinca a fost achitată și a ieșit repede să îi ia apărarea Liviei Stanciu. Și a avut dreptate. Cuplul faimos Trancă-Dorel au demonstrat că așa este: Mariana Rarinca a fost condamnată … cu încălcarea circuitului (nu știm care, că CCR nu spune).

E, cam așa scrie acum Morar în decizia CCR pe CPP: cică nu orice cetățean arestat (sau supus unei măsuri preventive) și care a fost achitat a stat arestat nelegal și nu toți merită, pe cale de consecință, despăgubiri.

Ia citiți măcar această frază (deși sunt multe aberații pe acest subiect în decizie): ”Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, prin modificarea operată în art.539 alin.(3) din cod, legiuitorul deturnează instituția dreptului la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate, extinzând în mod nejustificat aria sa de incidență cu privire la măsuri neprivative de libertate și la măsurile asigurătorii, pe de o parte, și ELIMINÂND condiția ca prin soluțiile pe care la pronunță organele judiciare să se motiveze expres NELEGALITATEA măsurilor dispuse.”

Cum? Există și măsuri preventive (de exemplu, arestarea) ”legale”, chiar dacă s-a dispus achitarea sau clasarea (nu încetarea, care poate comporta discuții pe acest subiect). Adică deși omul era nevinovat, a fost arestat LEGAL … așa crede Morar de la CCR.

Oare de ce? Pentru că a stabilit CEDO că un om a stat arestat din vina lui aproape un an, deși era NEVINOVAT? Și s-a făcut om important la DNA… mare șef. Nu a plătit nimic… că doar arestarea oamenilor nevinovați se face și legal… ne-a explicat acum în decizie, în calitate de mare protector de drepturi, ce pana mea?

Când ”liichenii” care sug sângele poporului îl și batjocoresc

Înţeleg că un domn, ceva conferenţiar, ceva șef la o agenţie europeană (AUF), specialist în filosofie, chiar fost ambasador al României în Senegal, numit pe vremea lui Băsescu (explicabilă astfel și orientarea sa antipesedistă) mare haştagian în viaţă, s-a infiltrat în Grupul Alături de Liviu Pleşoianu. A fost dat afară repede, dar apoi a scris un comentariu pe fb despre cât de ”proști” și ”agramați” ar fi membrii acestui grup. Sigur, a fost preluat și de ceva oficină de Sistem… foarte bine, așa am aflat și noi 🙂  După ce membrii grupului au intrat pe pagina sa și au adus câteva caracterizări ale inteligenței domniei sale, a șters repede postarea: deci un curajos nevoie mare.

Eu știu perfect cum sunt numiți ambasadorii români prin diverse state ori reprezentanții români prin diverse organizații internaționale și de către cine/cu avizul și la recomandarea cui, domnule Ciprian Mihali! Vreți să spun și membrilor grupului? Cred că și ei bănuiesc 🙂 Așa că lăsați la o parte tupeul  de lup moralist!

Dar ”intelectualul” nu s-a oprit aici: într-o altă postare o jignește pe Dana Gârbovan și își dă cu ”presupuța” intelectului său atoateștiutor despre legile justiției, despre care Dana Gârbovan și AMR – ul ar fi niște habarniste: el le știe pe toate. Din nou, susținătorii din Grupul Respect Dana Gârbovan au aflat și s-au manifestat pe pagina sa.

Oare Agenția unde lucrează el știe că domnul acesta face politică?

Cum poți să te dai super-deștept și să ai impresia că ești ”miezul din dodoașcă”, când ești pus politic de diverse grupuri prin diverse funcții politice naționale sau internaționale? De unde știi tu, măi filosofache, cum e cu legile justiției mai bine decât AMR – ul și Dana Gârbovan? Ce, noi îți spunem ție cum se traduce corect ”imbecil” în limba franceză?

Nu au limite în aroganță și tupeu asemenea specimene… și câți alții ca el. Un ”liichean” dedulcit la banul public care vituperează în necunoștință de cauză, urlând din toți rărunchii că democrația și drepturile omului pentru care au murit unii semeni ai noștri la Revoluție ar însemna dreptul lui de a se îmbuiba prin funcții politice. Și chiar moartea lor ar legitima protecția totală a unora, gen Coldea – Kodruța, numiți politic, pentru a ”umfla” pe cine vor ei, fără dram de respectare a legilor dar și de a-i proteja pe ”clienții” care îi țin în funcții ori știu lucruri compromițătoare despre ei sau care împart profiturile cu ei în mod ”echitabil”, nu doar îi plimbă în excursii ”ieftine” prin Seychelles.

Asta în timp ce unii ies pe străzi cu încălcarea legii și bat pensionari fără a păți nimic, iar el, ca diplomat, face comentarii politice, deși legea îi interzice expres acest lucru (mai sunt unii care fac la fel, se știu ei).

Să nu înțelegeți din comentariul meu  că mă îndoiesc de intelectul acestui domn în domeniul în care profesează, ci vreau să relev ”jegul uman” care se ascunde în spatele unor intelectuali care au fost școliți și sunt plătiți de țara asta, inclusiv pe banii celor ”care fac greșeli gramaticale” și care, ce să vedeți, au dreptul la propria opinie, fără a fi jigniți și judecați de un neica nimeni doar pentru asta… că fix de aia au murit semenii noștri la Revoluție.

Dezinformarea triumfă dacă anticorupția e unidirecțională și devine antipesedism!

Washington Post, ziarul Democraților lui Hillary Clinton și al lui Klemm (la ei ziarele sunt obligate să declare ce partide susțin) s-a apucat să scrie un articol n care aduce ode lui Kovesi și critică PSD – ul apreciind că membrii Partidului Social-Democrat (PSD), aflat la guvernare n Romnia, care a fost n centrul corupției endemice din Romnia și că Liderii PSD propun acum zeci de amendamente la Codul penal și Codul de procedura penală, care ar proteja liderii politici de urmărirea penală pentru infracțiuni dintre cele mai diverse, de la mituire pnă la hărțuire sexuală”.
Desigur, se știe clar că WP scrie pe bani, că altfel nu-l macină pe el grija de corupția endemică din Romnia. Cnd ai resurse nelimitate pe care ți le dă Statul Romn, sigur că dai bani cu nemiluita să fii lăudat și să-ți critici adversarii… că doar e pe banii prostului de contribuabil.
Prea-cinstiții PDL – iști ori PNL – iști nu au nici pic de miros de usturoi de corupție (probabil la fel de inventate de Marea Anticoruptă ca și restul lumii… dar au primit și ei dosărele).
Iar a prezenta propunerile unui deputat extaziat de nașterea sa pe Pămnt, și alea trunchiate (că nu aveau legătură cu mituirea), drept propuneri PSD – centrul corupției endemice – denotă clar reaua-credință a sponsorilor articolului.
Băi, nerușinaților, nu vă mai trădați nația că sunt multe infracțiuni prin Codul ăla penal!
PS – doamna Sorina Matei, de isprava asta a lui Maior ce ziceți?